Un (alt)fel de final pentru "De veghe in lanul de secara"

Am hotărât să plec. Plecarea va fi un scurtă,în jurul meu vor fi oameni necunoscuți. Voi duce o viață simplă,deși îmi va lipsi chipul acela de copil inocent,plin de lacrimi al surorii mele,care striga după mine când a aflat că plec. O Salvatoare,precum este Torah la evrei si Hristos la creștini. O Salvatoare cu chip angelic, pe care o las acum în drum,o fată nobilă,frumoasă despre care sigur veți mai auzi. Seara,când mi se va face dor de ea,voi lua autobuzul si mă voi întoarce pentru scurt timp acasă pentru a o vedea. Îi va fi greu.Și-a pierdut un frate și acum îl pierde și pe celălalt.Voi lăsa în urmă o familie tristă care mă va caută,dar ei nu știu că eu mă voi ascude într-o peșteră pentru a scrie necontenit despre viață.

Mă urc în autobuz și privesc prin oglinda retrovizoare un copil mic care fuge în urma autobuzului strigând: Holden,Holden! Este însă prea târziu.Autobuzul a luat-o din loc,iar eu mă indrept spre eternitate. Mă voi afișa în visele ei,iar ea își va aminti de mine doar din poze. Voi urma cales lui DB și voi deveni scriitor publicând memoriile mele doar pentru ca Phoebe să iși amintească cu drag de fratele ei.Astfel mă va ierta,iar eu voi fi fericit și împăcat cu ideea că lumea mă știe în siguranță.

Această hârtie va fi pusă pe mare,într-o sticlă,iar ce scrie aici va fi găsit peste zece ani într-o stare de descompunere.

Lumea mă va știi alfel decât elevul necizelat de la Pencey.Mă vor știi drept fratele ocrotitor și astfel vor înceta să mă blameze pentru alegerea făcută.

Al vostru pentru totdeauna,

Holden